Este un nebun. În sensul frumos şi cât se poate de pur al cuvântului. Se poate spune că a da de sus este viaţa lui. În momentul în care pluteşte în aer simte că nu mai are limite. Nu ar mai vrea niciodată să coboare pe pământ alături de ceilalţi muritori. Cu toate că este un super-star, francezul de 33 de ani, Kadour Ziani, nu cunoaşte îngâmfarea şi nu şi-a luat niciodată aer de vedetă. Preferă aerul curat de deasupra inelului pus la 3,05.
numaibaschet.ro: Pentru început, spune-mi ce ştii acum despre România şi care este prima impresie?
Kadour Ziani: Sunt foarte încântat pentru că în ţara voastră toată lumea încearcă să se ridice. Aţi avut o perioadă grea, comunismul, dar acum sunteţi gata să treceţi la următorul nivel. Observ totuşi o mare diferenţă între bogaţi şi săraci. Eu îi apreciez foarte mult pe cei din urmă, fiindcă în sărăcie am trăit şi eu. Oricum, Bucureştiul este un oraş frumos.
numaibaschet.ro: Deja, de câţiva ani, detenta ta impresionantă nu mai este un secret pentru nimeni. Totuşi, metodele tale de antrenament nu sunt prea cunoscute. Spune-ne, te rog, cum te antrenezi.
Kadour Ziani: Poate vă referiţi la secretul meu. Păi, să vi-l spun: nu am secrete. În orice faci trebuie să-ţi foloseşti imaginaţia. Asta este totul. Eu mă antrenez tot timpul, chiar şi acum când vorbesc cu dumneavoastră. Inima mea e secretul. Caut adevărul în orice şi încerc să aduc bucurie. Asta este viaţa pe care vreau să o trăiesc.
numaibaschet.ro: Vorbeşte-ne atunci despre viaţa ta.
Kadour Ziani: Am crescut în mizerie. Când nu ai nimic, vrei totul. Când ai totul ai vrea să pierzi tot ce ai. Găsitul mâncării era un obiectiv pentru mine. Dar cu timpul mi-am descoperit calităţiile şi am reuşit să mă ridic.
numaibaschet.ro: Ce sporturi practici sau ai practicat în trecut?
Kadour Ziani: Să gândesc este sportul meu preferat.
numaibaschet.ro: Ce te-a determinat să te apuci de slam-dunk?
Kadour Ziani: Nu vreau să mor ca toţi ceilalţi. Nu vreau să mor ca un om limitat. De aceea m-am apucat de dunk. Prin el am în permanenţă un obiectiv.
numaibaschet.ro: Când ai atins prima oara panoul cu piciorul?
Kadour Ziani: Ştiam că eram în stare să fac asta, aşa că atunci când am reuşit prima dată nu am fost mirat. Parcă în Filipine, la un turneu, am atins prima dată inelul cu piciorul. Vedeţi, asta înseamnă să treci la un nou nivel. Prima dată am vrut să ating inelul cu mâna, apoi cu capul, apoi cu gâtul şi, în fine, cu piciorul. Nu vreau însă să ma opresc aici!
numaibaschet.ro: Foarte multă lume a văzut lucrurile de care eşti capabil. Totuşi, ce chestii noi încerci?
Kadour Ziani: Obiectivul meu este să nu îmi pierd imaginaţia şi să fiu sănătos. De asta depinde dacă veţi mai vedea dunkuri noi marca Ziani.
numaibaschet.ro: Ce rol are nutriţia în ceea ce faci?
Kadour Ziani: Încerc să nu mănânc foarte mult. Mi-am fixat o masă pe zi şi beau multă apă. Îmi place foarte mult kiwi.
numaibaschet.ro: Ce personalităţi sunt modele pentru tine?
Kadour Ziani: Adam, Iisus, Michael Jordan, Socrate, Einstein şi toţi cei cărora le-a placut adevărul. Eu unul sunt un crezător.
numaibaschet.ro: Care este dunker-ul tău preferat? Ce părere ai despre fraţii de Blaine?
Kadour Ziani: O să vă răspund în engleză, dacă se poate, care este dunkerul meu preferat: “Me, myself and I”. Fraţii Blaine sunt generţtia următoare. Noi doar le-am deschis uşa.
numaibaschet.ro: Spune-ne ce impresie ţi-a lăsat Sport Arena Streetball powered by Puma Fragrances.
Kadour Ziani: >Am văzut nişte oameni care fac tot posibilul ca totul să iasă bine. Încearcă să se facă recunoscuţi şi să ajute. A venit un public entuziast şi frumos, iar condiţiile au fost bune. Totul pentru ca noi şi spectatorii să ne putem exprima liber. Organizatorii au găsit sponsori şi toată lumea a fost mulţumită de show-ul pe care l-a văzut.
numaibaschet.ro: Promite-ne că vei reveni în România împreuna cu trupa Slam Nation!
Kadour Ziani: O să revin anul viitor împreună cu toată echipa mea. Sperăm să vedem atunci rezultatul muncii noastre din acest week-end: terenuri şi oameni care cred în ei. Ţineţi minte: totul este să visezi.
02/10/2007, Ionut Georgescu